INCENDIAR: Deea Pavel, o "ziaristă" de Irish Pub

Acum câteva luni una din piţile recunoscute în mica noastră urbe s-a apucat aşa, nitam-nisam, să-şi verse urdorile într-un rahat de ziar de p-aci. Paparuda, de vreo 20 de ani, şuncoasă şi recunoscută lipitoare a ştabilor locali şi nu numai (veţi vedea în cele ce urmează de ce spuneam asta) şi-a stors ccreierii şi, fiindcă nu îi ieşeau decât ochii şi coşurile, a dat un copy-paste ca să umple, de bine de rău, doo coloane de ziar. Că aşa primise comandă de la colonelu senil Bergi Margarian. Iar comanda se iezecută nu se discută.

Drept urmare a ieşit rahatul ăsta de articul: "Un grup de bloggeri beşteleşte imaginea liderilor armeni din România" ce i-a mai răcorit olecuţică transpiraţiile Varujeanului Vosganian.
După cum bine ştiţi, la vremea respectivă ne-am deranjat cururile şi v-am anunţat pe fostul site că grasomega Andreea Pavel şi-a îndeplinit cu succesuri datoria. Ştim chiar şi cât a primit de la Uniunea Armenilor pentru căcatul ăsta de articol.
Vă promiteam însă atunci niscaiva dezvăluiri, poze, mă rog, tot arsenalu pe care-l puteam găsi aici. Căci nu e cocalar şi barbugiu şi pseudo-afacerist în Constanţa care să nu-ţi poa povesti, de ai oleacă răbdare, cam cine e şi cât duce gagik Andreea Pavel.
Aşadar ne-am cărat cururile din fotolii ca să aveţi cu ce vă desfăta.
Vroiam chiar să facem şi un interviu cu piţipoanca da pân am ajuns noi pe centură Deea se cărase cu clienţii. Mă rog...
Important este că, după ce aţi citit morala ce ne-o face în jegul ăla încropit de Varujan Vosganian, tre musai să vă delectaţi şi cu alte informaţii.
Ca de pildă ce scrie marea ziaristă pupătoare (sau sugătoare, mai exact) de părţi intime central-armeneşti. Ete:

"da' de ce nu le ziceti, ma, ca c'est fini?
pai am incercat...
si eu
si eu
pai, si??
tu nu intelegi, n-ai avut o relatie lunga, sa vezi ca nu merge... cand se intoarce cu ochii aia la tine si...
cacat, sunt niste catelusi toti trei! mie nu-mi place sa am un catelus langa mine
nici mie
nici mie!
nu merge si punct!
pai da' cand zici stop, ramane stop!
n-avem coaie
da, asa e, n-avem coaie!
exact, n-avem coaie!
pai, oricum n-aveti coaie!"

Ăsta e un poem cik. La ale cui coaie s-o referi nu ştim. Dar poa ştie Vosghi.
Mai departe:
"Azi dimineaţă m-au trezit doi pumni în uşă. Era Dumnezeu, venise într-un suflet să-mi spună că la început I s-a părut amuzant şi de-aia ne-a aşezat la masă în seara aia, apoi m-a-ntrebat dacă mă doare, că-I pare rău şi că, şi EL e pînă la urmă tot un om, si-a greşit, iar eu i-am zis că e ok, şi mi-a întins ca răsplată cîteva pachete pline cu zîmbete, ca să-mi şterg în fiecare zi arsurile de pe obraz. Apoi mi-a zis că eşti fiul Lui preferat şi-a plecat. M-am enervat şi-am urlat după El să facă ceva doar să-mi dea drumul pe-a treia uşă, pentru că ziua asta s-a terminat!"
Aţi înţeles ceva?
Nici noi. Da' nu vă faceţi probleme, e chestii dalea filozofice, de la înţelege numa ăla cu Ochiul alb al Reginei. Aşa că nu e vina voastră.
Aşadar...
O piţioancă născută la 21 octomvrie 1988, după ce a supt cât şi unde a putut, a găsit şi ea loc la un rahat de ziar de paici.
Apoi, ca să mai pună un ban de o şosetă deoparte, linge în cur armenimea centrală (că păştia locali i-a lustruit destul şi tăt digeaba) şi semnează articole dictate de senatorul poet, ăla de a adus la dezastru ieconomia ţării, Varujan Vosganian.
Păi bine măi paparudă, ai uitat când făceai tumbe pe sub masă, în separeu la Irish Pub, pân se simţea dom Vosganian eliberat?
Taci dracu din gură şi întoarce-te de unde te-ai cărat, că altfel ne faci să spunem şi mai multe.
Ai înţeles?
Şi vezi că pix nu înseamnă ceea ce crezi tălică că înseamnă.

În imagine: "ziarista" Andreea - Deea - Pavel
aşteptându-l pe Varu Jean Vosganian ca să vadă
dacă el are sau nu are pân la urmă ce a scris ea în poiem